Faceți căutări pe acest blog

Se încarcă...

duminică, 17 februarie 2013


sâmbătă, 23 iunie 2012

PELINUL

  • Medicina naturii
  • PELINUL

    PELINUL
    (Artemisia absinthium)

    Planta extrem de populara printre romani, pelinul e prezent nu doar in medicina sateasca, ca leac sigur pentru stomac si ficat, ci si in poeziile populare, unde gustul lui extrem de amar este un etalon pentru suferintele vietii. Cunoscut din vremuri stravechi, folosit frecvent ca planta de leac la daci, la romani si la greci, primele mentiuni scrise despre pelin se afla in niste papirusuri egiptene datand din anul 1600 inainte de Hristos. Planta "sfanta", purtata de preoti la brau ca sa ii apere de duhurile rele, ea a intrat si in ritualurile grecesti si romane, pentru ca in Evul Mediu sa devina o planta de baza a medicinii manastiresti. Preotul
    german Sebastian Kneipp dadea urmatorul sfat: "Cine sufera de stomac sau ficat, in loc sa intinda mana dupa tutun, sa ia de doua, trei ori pe zi cate o priza de pelin uscat, pe care sa-l presare cu doua degete peste prima lingura de supa sau sa-l puna in mancare, ca pe piper".

    Purificarea organismului

    Pelinul alb sta la baza uneia dintre cele mai vechi si puternice retete de purificare a organismului. Vindecatorii satelor tratau cu ea aproape toate bolile asociate cu procesul inflamator: afectiunile tractului gastro-intestinal, ale rinichilor si vezicii urinare, dermatitele si problemele ginecologice, in special cele provocate de tricomonade. Prezenta ciupercilor parazite de pe tractul gastro-intestinal se ghicea si in functie de aspectul exterior al bolnavului: acnee, seboree, asprimea pielii, pete maronii sau de alte culori, riduri sau chelie prematura, papiloame, calcaie crapate, exfolierea unghiilor. Datorita faptului ca infestarea cu ciuperci parazite scoate din functiune sistemul de autoreglare si autoaparare al organismului, infectiile respiratorii, amigdalita, polipii se tin scai de persoanele in cauza. Amar si aromat, pelinul lupta cu succes cu tricomonadele, hlamidiile, herpesul, candida, giardia si alti musafiri nedoriti cu care suntem infestati.
    O cura de curatare terapeutica cu pelin dureaza 7 zile si se face de doua ori pe an, primavara si toamna, incepand din a 3-a zi dupa luna plina. Aveti nevoie de pelin uscat (in jur de 100 g), care se administreaza sub forma de pulbere. Inainte de folosire, pelinul se rasneste, ca sa obtineti o pulbere fina. In timpul verii, se folosesc si floricelele proaspete. Cand pelinul este uscat bine, se freaca intre palme si se cerne prin sita. Partile lemnoase ce raman in sita se folosesc pentru clisme si spalaturi.
    Mod de administrare: In primele 3 zile se inghite cate 1/4 de lingurita de pulbere, cu 100-150 ml de apa, la fiecare 2-2,5 ore, indiferent de timpul mesei, inclusiv pe timp de noapte. Inainte de inghitire, pelinul se tine cateva secunde in gura, se amesteca bine cu saliva. Urmatoarele patru zile se administreaza aceeasi cantitate, de 6 ori pe zi.
    Concomitent cu tratamentul intern, in fiecare seara se fac clisme cu infuzie de pelin si spalaturi vaginale. Se prepara infuzie dintr-o lingura rasa de pelin, intr-un litru de apa clocotita, si se pune la infuzat in vasul acoperit cu capac. Cand apa se raceste la aproximativ 40 de grade, se strecoara, se pun separat 100 ml de infuzie, iar cu 900 ml se face o clisma. Inainte de culcare, cu 50 ml infuzie (din cei 100 ml ramasi) se face o microclisma in colon folosindu-se o pompita mica pentru copii, in asa fel incat lichidul sa fie absorbit complet in colon, iar cu 50 ml ramasi, femeile fac spalaturi vaginale, in vreme ce barbatii introduc infuzia in uretra.
    Specialistii recomanda ca femeile sa stea in pozitia de lumanare (culcate pe podea, cu spatele si picioarele ridicate in sus) atunci cand fac spalaturi vaginale, cel putin 5 minute, pentru ca infuzia sa actioneze mai mult timp.
    Femeile cu probleme ginecologice mari pot pune un tampon vaginal, imbibat cu infuzie de pelin, care se lasa pana dimineata. Procedura pentru barbati este mai complicata: cu o mana se strang marginile uretrei in jurul varfului de pompita, iar cu cealalta mana se apasa hotarat pompita. Este foarte bine ca infuzia sa ajunga pana la vezica urinara. In caz de prostatita evoluata, nedepistata, sau de uretrita, in ziua a 3-a sau a 4-a se incepe eliminarea puroiului. Inainte de folosire, infuzia se incalzeste pana la 37-38 de grade.
    Spalaturile tractului urinar, la femei si la barbati, in cazuri mai grave, se fac de doua ori pe zi, pana la disparitia infectiei.
    PELINULAmareala pelinului ajuta si la slabit

    Cei cu imunitate slaba, raceli dese sau guturai picura cate 7-10 picaturi de ceai de pelin in fiecare nara.
    Toate procedurile se fac timp de 7 zile, fara pauza, si se tine un regim alimentar strict. Din meniu se elimina categoric carnea, pestele, lactatele, ouale, produsele de patiserie, iar alcoolul si fumatul sunt interzise. Se consuma legume, fructe, nuci, cereale, uleiuri vegetale. E greu? Nu cred, mai ales atunci cand miza este un organism purificat, sanatos, intinerit. Cantitatea de paine se reduce la 200 g, cu conditia sa nu fie proaspata, cel mai bine sa fie putin uscata. Fara o dieta speciala nu se obtin rezultatele dorite. In timpul curei, sunt posibile stari de slabiciune, acutizarea simptomelor la afectiunile existente sau inca nedescoperite, dureri in articulatii sau in zona ficatului, provocate de eliminarea toxinelor in cantitati mari. Daca se elimina pietricele si provoaca dureri, se iau doua pastile de No-Spa si una de Papaverina.
    Intre cure, puteti inghiti floricele de pelin, in prima zi cate una la fiecare 2 ore, apoi cate 3-4, in special in caz de intoxicatie alimentara, dupa evenimente cu mese abundente si nesanatoase, balonari, constipatie sau diaree.
    Cei care nu pot suferi gustul amar al pelinului pot sa-l amestece cu putina dulceata sau miere de albine.
    Terapia cu pelin le este contraindicata femeilor insarcinate. In caz de supradozare pot aparea reactii adverse: voma, vartej.



    Alte tratamente cu pelin

    * Afectiuni ale rinichilor, ficatului, pancreasului, dischinezia cailor biliare. O lingurita cu varf de flori si frunze de pelin amar se infuzeaza 30 de minute in apa fierbinte, se strecoara si se stoarce bine. Se beau timp de 21 de zile cate 50 ml, de 3 ori pe zi, inainte de masa.
    * Hepatita infectioasa (icter virotic, boala Botkin). 1. Se amesteca cate 5 g de pelin si rostopasca cu o lingura de usturoi pisat si se pun la fiert in 500 ml de vin alb, pana la primul clocot. Se infuzeaza in termos sau in vasul in care a fiert, invelit in prosop flausat, timp de 1,5 ore. Se dau bolnavului 1-2 linguri de vin strecurat, dimineata, pe nemancate, timp de 7 zile.
    2. Se macereaza jumatate de pahar de pelin in 500 ml de otet de mere, timp de 7 zile. O lingurita de otet se dizolva in 150 ml de apa si se bea cu 30 de minute inainte de pranz, timp de 7 zile.
    * Tuberculoza si alte boli infectioase. Se spala bine cateva radacini de pelin si se toaca marunt. O lingura de radacini se fierbe in 500 ml de vin alb, pe foc mic, timp de 10 minute. Se infuzeaza 2 ore si se strecoara. Se bea cate o lingura de ceai, de trei ori pe zi, cu 30 de minute inainte de masa, indulcit cu o lingurita de miere de albine.
    PELINULPelinul e planta toxica. Respectati dozele

    * Prevenirea balonarii. Infuzie din flori si frunze (o lingurita cu varf la 400 ml apa), cate 50 ml, de trei ori pe zi, cu 30 de minute inainte de masa.
    * Tusea, raceala. Se prepara tinctura alcoolica din 2 linguri de pelin pline varf, care se macereaza in 500 ml de tuica, timp de 3 zile. Se dizolva 30 de picaturi in 75 ml de apa. Se beau de 3 ori in timpul zilei si o data inainte de culcare, in total 120 de picaturi in 24 de ore.
    * Epilepsie, convulsii. 15 g radacina de pelin negru se pun pe foc cu 250 ml de bere intr-un vas emailat. Se aduce pana la punctul de fierbere si se lasa pe flacara mica 5 minute. Se bea cate o lingura, de 3 ori pe zi, intre mese, sau seara, in pat, daca apare durerea in muschi sau in gat.
    * Cancer de esofag. Pe masa bolnavului trebuie pus un borcanel cu floricele si frunzulite tinere, ce se culeg inainte de luna plina, amestecate cu putina miere de albine, cel mai bine cu fagure. In timpul zilei, se tine in gura cat mai des posibil cate 1/2 lingurita de amestec pana se absoarbe toata mierea, dupa care se inghite pelinul ramas. Daca din diferite motive mierea este contraindicata, pelinul se amesteca cu ulei nerafinat.

    EXTERN

    * Insomnie. Se pune la fiert o lingura de pelin in 250 ml apa si se lasa sa fiarba 5 minute. Un prosop de bumbac se inmoaie in decoctul strecurat, se stoarce putin si se infasoara cu el capul, inainte de culcare.
    * Dureri de cap, migrena. Se toaca parti egale de pelin si leustean si se aplica pe locurile dureroase, pe frunte sau pe tample. Se tine 30-40 de minute. Metoda diminueaza durerea, dar nu elimina cauza, de aceea trebuie facut si un tratament specific.
    * Rani, taieturi, traume ale pielii. Pelinul proaspat se piseaza sau se toaca marunt, se imbiba un prosopel cu sucul stors si se aplica pe rana, lovitura sau vanataie, acoperindu-se cu celofan, ca sa nu se usuce. Pansamentul se schimba de 5-6 ori pe zi. Cand frunzele sunt suculente, se strivesc si se aplica fara stoarcerea sucului.
    * Transpiratia abundenta. Pe timp de vara, se fac bai pentru tot corpul, sau bai locale, pentru talpi sau palme, cu scoarta de stejar si crengute de pelin. Dupa procedura, corpul emana o aroma deosebit de placuta.
    PELINULClopotei aurii

    * Varice, tromboflebita. Un pahar de frunze proaspete de pelin se mixeaza, pana se obtine o pasta, ce se amesteca cu 500 ml de lapte prins sau chefir. Amestecul se unge pe o fasie de bumbac, se aplica pe locurile afectate, si se acopera cu celofan. Se panseaza si se sta culcat timp de 30-40 de minute, cu picioarele ridicate pe o perna.
    * Dureri de picioare. Taranii care poarta incaltaminte de cauciuc sufera, adesea, de dureri provocate de inflamarea periostului. Pe o bucata de tesatura de in (de ex. un prosop de bucatarie), intinsa pe fundul unei oale, se pun crengute subtiri de pelin, intr-un strat de 5 cm, si se toarna deasupra apa clocotita, cat planta sa fie acoperita. Se tine sub capac pana se raceste la 50 de grade. Se stoarce carpa si se aplica pe locul bolnav, in asa fel ca articulatia sa fie acoperita in totalitate cu pelin. Deasupra prosopului se infasoara o tesatura de lana naturala sau se incalta sosete din lana de tara. Se inveleste piciorul apoi cu o patura, ca sa pastreze caldura mai mult de 30 de minute. Procedura se repeta zilnic, pana la imbunatatirea starii bolnavului.
    * Hemoragie retiniana. Se confectioneaza un tampon dintr-o lingurita de frunze tocate, invelite in 2 straturi de tifon. Se scufunda in apa clocotita, se raceste pana la o temperatura suportabila si se aplica pe ochiul cu probleme, pentru 15 minute, de 3-4 ori pe zi.

    Tinctura de pelin

    Se utilizeaza contra parazitilor intestinali si pentru remedierea gastritei hipoacide.
    Se prepara o tinctura din: 100 g de pelin tocat marunt, macerat in 500 ml de alcool dublu rafinat (sau de 70 de grade), tinut la intuneric timp de 3 saptamani. Dimineata, pe nemancate, se dizolva 10-15 picaturi (in functie de greutatea corporala) in 50-75 ml de apa si se bea timp de 30-40 de zile. Intre timp, vor disparea senzatiile neplacute la nivelul stomacului ce apar dupa masa, ca si senzatia de greata ce apare dimineata, dupa trezire. Tinctura se foloseste si ca o componenta in curele de slabire.

    Sucul de pelin

    In medicina populara, gasim si retete cu suc de pelin. Frunzele si florile spalate sub un jet de apa calda si zvantate bine se dau prin masina de tocat carne. Sucul se stoarce manual, printr-un ciorap sintetic sau prin panza topita. La un kilogram de celuloza ramasa, se adauga 150 ml de apa distilata. Se amesteca bine, se lasa o ora si se mai stoarce o data, dupa care se amesteca cu sucul stors. Ca sa se pastreze mai bine, sucul se amesteca in proportie de 1:1 cu miere de albine si cu alcool dublu rafinat (10% din cantitatea totala).
    Intrebuintari: Sucul de pelin se bea pentru prevenirea sau vindecarea crampelor, in caz de epilepsie, astm bronsic, dureri de cap. De 3-4 ori pe zi se dizolva 1-2 lingurite (in functie de greutatea corporala) de suc in 75 ml de apa si se bea timp de 2-3 saptamani.
    PELINUL
    Sucul amestecat cu alcool dublu rafinat se bea in cazuri de pietre la rinichi, insomnie, se foloseste pentru tamponarea ranilor.
    Nu mariti doza recomandata!
    * Afectiuni cronice sau toxice ale ficatului (hepatite, intoxicatii alcoolice sau chimice). Timp de o saptamana, se bea cate o lingurita de suc, diluata in 50 ml de apa, de 3 ori pe zi, inainte de masa, apoi se beau cate 2 lingurite, timp de 2 saptamani, si cate o lingura, inca 3 saptamani. Dupa 6 saptamani, doza de suc se inlocuieste treptat cu sucuri de patlagina, papadie, coada-calului.
    * Insomnie. In 150 ml de apa calda se adauga o lingura de suc de pelin si 1-2 lingurite de miere de albine. Se bea cu 30 de minute inainte de culcare.
    * Afectiuni ginecologice, mastopatie, nevroza. O lingura de suc de pelin se amesteca cu suc de menta si talpa-gastei, cate o lingura de fiecare. Cantitatea obtinuta se imparte in trei si se consuma in trei reprize, in timpul zilei, intre mese, timp de trei saptamani.
    * Convulsii, crize epileptice, excitatie nervoasa, astm bronsic, dureri de cap. Se beau cate 1-2 linguri de suc diluat in 75 ml de apa, de 3-4 ori pe zi, dupa masa, timp de 2-3 saptamani.

    Uleiul de pelin

    Se rasnesc sau se piseaza in piulita seminte de pelin si se amesteca pulberea obtinuta cu ulei nerafinat, in proportie de 1:4. Se macereaza la caldura, timp de 12-24 de ore. In cazuri de insomnie, dureri sau spasme ale tractului gastro-intestinal, se picura 1-2 picaturi pe un cubulet de zahar si se tine in gura, pana la dizolvare. Se foloseste si extern, in dermatologie.
    />
    Vinul de pelin

    Un pumn de frunze de pelin se pun la macerat, vreme de o saptamana, intr-un litru de vin dulce. Se strecoara si se tine in sticla cu dop. Se ia cate o lingura, de trei ori pe zi, dupa mesele principale. Se recomanda in durerile de stomac si alte dereglari ale tubului digestiv.

    Contraindicatii

    Nu uitati ca pelinul este toxic! In nici un caz sa nu mariti dozele recomandate! Folosirea excesiva, supradozarea de preparate cu pelin, inclusiv de bauturi alcoolice ce il contin, sau folosirea pe termen lung duce la intoxicarea organismului, cu dereglari in activitatea sistemului nervos central, halucinatii, spasme musculare. Intre cure, se face obligatoriu o pauza, in medie de doua luni. Pelinul le este contraindicat femeilor insarcinate.

    Pelinul in bucatarie
    PELINUL

    Pelinul proaspat, dar si uscat, se asociaza excelent cu multe alimente. Stramosii nostri, facand popas dupa un drum lung si obositor, scoteau paine sau mamaliga, taiau felii de slanina, si pe fiecare felie puneau un condiment aromat: 2-3 frunzulite tinere de pelin.
    Florile pelinului pot inlocui piperul negru in sosuri, gratare si alte preparate culinare. Treptat, folosirea pelinului pe post de condiment va deveni o obisnuinta utila si va va ajuta sa scapati de diverse probleme de sanatate.

    Pelinul in uz casnic

    Pelinul proaspat, cules de pe deal, este un luptator renumit cu "oaspetii nepoftiti" din casele noastre: gandaci de bucatarie, plosnite, capuse, iar aroma lui puternica curata aerul din casa. Planta are o energie pozitiva, calda, deoarece acumuleaza in florile sale energia solara, de aceea trebuie neaparat folosita in timpul curateniei, ca sa dezinfectam si sa asanam atmosfera si "spiritul" casei. Cu infuzia obtinuta din 5 litri de apa si 50 de grame de pelin se spala sau se sterg geamurile, peretii, dusumeaua si mobila. O sa scapati nu numai de praf, dar si de energiile negative.
    * Batranii afumau locuintele cu pelin amar in perioadele de epidemie.

    Pelinul si bolile de stomac

    * Hiperaciditatea, refluxul gastric, arsurile, gastritele *

    Bolile de stomac sunt foarte frecvente in societatea moderna de azi. Fiecare al cincilea cetatean al lumii sufera de stomac, uneori ani la rand. Cele mai frecvente afectiuni stomacale sunt: hiperaciditatea, refluxul gastric, arsurile. Acestea nu sunt boli independente, ci simptome ale unor tulburari nervoase sau stomacale. Daca nu se iau masuri contra excesului de acid din stomac, se ajunge la gastrite si chiar la ulcer.
    * Simptome: pacientul cu aciditate gastrica sporita are o senzatie de apasare si de arsuri in zona stomacului, cel mai adesea, la o ora sau doua dupa ce a mancat. Alte manifestari sunt: refluxuri gastrice acre, inghitituri dificile, arsuri pe esofag, greata, diaree, limba incarcata, halena, lipsa poftei de mancare, dureri de stomac, mai ales in partea stanga, pofta de dulce si acru, constipatie cronica.
    PELINUL

    * Cauze. Putine alte suferinte sunt atat de intim legate de stilul de viata personal ca bolile tractului digestiv. Alimentatia, regimul de munca si de odihna si apasarile psihice au o influenta nemijlocita asupra organelor digestive. Excesul de acid din stomac e adesea legat de starea sufleteasca a bolnavului, mai ales la oamenii care nu au ventil prin care sa elibereze stresul, ura, oboseala, grijile, emotiile. Un domeniu care pune cu claritate in evidenta legatura stransa dintre sanatate si starile sufletesti. In afara de cauzele nervoase, bolile de stomac pot fi produse si de deprinderile alimentare: mancat lacom si grabit, mestecat insuficient, muscatura gresita, feluri prea iuti sau prea sarate, exces de alcool, cafea, tutun, mancaruri prea fierbinti sau prea reci, exces de grasimi, mancare nevariata, dulciuri in exces, mese neregulate si abuz de medicamente.
    * Masuri gresite - simptomele descrise mai sus nu sunt luate, din pacate, in serios, si boala se agraveaza. Adesea se recurge la administrarea de bicarbonat, crezandu-se, astfel, ca raul e rezolvat. E adevarat ca dupa administrarea unor remedii alcaline, acidul gastric se neutralizeaza, dar cauzele nu se inlatura, pentru ca acidul gastric se formeaza din nou, se apeleaza din nou la medicamente si se creeaza astfel un cerc vicios.
    * Tratamente corecte - aciditatea gastrica necesita tratarea stilului de viata al bolnavului de stomac, constrans sa renunte la deprinderile gresite, la grijile in exces si la stres. E necesara o dieta de crutare ce trebuie tinuta mult timp, dublata de mese regulate si odihna. Alcoolul, cafeaua si tutunul sunt strict interzise. Ca masuri de prim-ajutor se recomanda: administrarea de argila (o lingurita diluata intr-un pahar de apa), o cura de boabe de ienupar, o lingurita de tinctura de ghintura diluata in apa, sau mestecatul de migdale sau mere crude. Bolnavii cu exces de acid gastric trebuie sa tina o dieta de crutare, cu multe legume proaspete, fierte sau calite usor, branza de vaci, feluri sarace in grasimi, supe de fulgi de ovaz, terci de cartofi. Ca bautura dietetica se recomanda sucul de cartofi, neplacut la gust, dar extrem de eficient. Mesele sa nu fie rare si abundente, ci dese si usoare.
    Aciditatea gastrica poate fi atenuata si cu cataplasme calde cu flori de fan, cartofi fierti si zdrobiti, seminte de in sau ceai de musetel. Dupa mese se impune o jumatate de ora de digestie linistita.

    Din farmacia cu plante
    Ceai pentru aciditate gastrica

    Se ia cate o lingurita din urmatoarele plante: pelin, radacina de angelica, frunze de melisa si menta. Se amesteca bine. De trei ori pe zi, se opareste o lingura de amestec cu o cana de apa clocotita. Se infuzeaza 5 minute, se strecoara. Se bea neindulcit, inghititura de inghititura, dupa mesele principale.

    joi, 26 aprilie 2012

    METODE DE DETOXIFIERE




    Curatarea intestinului gros


    Majoritatea produselor toxice din organism sunt eliminate prin aparatul renal si intestinul gros. Intestinul gros prezinta o flora microbiana ce produce, printre altele vitaminele K si B12. Distrugerea florei va atrage instalarea starii inflamatorii, anemia si aparitia microhemoragiilor. Daca aceasta flora este distrusa, toxinele, in loc sa fie eliminate din corp, vor patrunde in sange, intoxicand celulele.



    Se recomanda curatarea intestinului gros pe parcursul a 5 saptamani(cu o singura posibilitate de repetare pe an), dupa urmatoarea schema:
    In 2l de apa fiarta si racita, se dizolva o lingura cu sare de lamaie. Este indicat ca tratamentul sa se faca dimineata, intre orele 5-7 sau seara, inainte de culcare. Cei 2l de apa fiarta amestecata cu sare de lamaie, se vor bea inghititura cu inghititura, pe parcursul a 1-2 ore, dupa urmatoarea schema:


    -in prima saptamana ( in fiecare zi)
    -in a 2-a saptamana (o zi da, una nu)
    -in a 3-a saptamana (o zi da, una nu)
    -in a 4-a saptamana (o zi da, una nu)
    -in a 5-a saptamana (o data pe saptamana)


    In aceasta perioada, se va manca regulat, dar fara carne si lactate. De asemenea sunt indicate microclismele cu ceai de pojarnita si tataneasa sau musetel, insa nu trebuie sa se abuzez, deoarece se pot produce traumatisme ano-rectale.



    Curatarea ficatului


    Datorita multiplelor si importantelor functii pe care le are, ficatul este considerat “laboratorul organismului”. Cura de detoxifiere a ficatului este recomandata mai ales oamenilor bolnavi, cel putin o data pe an si maxim de 4 ori. Curatarea ficatului va fi facuta intotdeauna dupa curatarea intestinului. Ficatul trebuia pregatit prin consumul exclusiv al alimentelor vegetariene si un regim ordonat de viata.

    In prima zi : clisma evacuatorie, fara a manca nimic, dar se poate bea suc de mere , in cantitatea dorita.
    In a 2-a zi : la fel
    In a 3-a zi : ca si in primele doua, insa sucul de mere se bea pana la ora 19, cand se aplica pe regiunea ficatului o sticla cu apa calda infasurata intr-un prosop. Apoi, din 15 in 15 minute, se iau cate 3 linguri de ulei de masline si imediat 3 linguri de suc de lamaie, timp de 2 ore, pana la orele 21, cand se ia de pe regiunea ficatului si sticla. Eliminarea toxinelor si a pietrelor are loc in timpul a 3 proceduri consecutive. Dupa eliminarea toxinelor si a pietrelor, se va face o clisma si se ia un pranz usor: o ceasca cu orez sau fructe, iar peste 12 ore se mai face o clisma.
    Timp de o saptamana, se recomanda un regim strict vegetarian. In primul an procedura se repeta de 4 ori, ulterior o singura data pe an.


    Curatarea rinichilor





    Curatarea rinichilor se face pe parcusrul unei saptamani, vara, si se poate repeta dupa 2-3 saptamani.In aceasta perioada se vor consuma numai pepeni si paine neagra. Este indicat sa se efectueze curatarea rinichilor in faza lor de bioritm, intre 2 si 3 noaptea, cand se face o baie fierbinte si se consuma pepeni cu paine.

    Curatati-va rinichii cu 1 leu


    Anii trec si rinichii nostri filtreaza sangele inlaturand sarea, otravurile si alte lucruri nedorite care intra in corpul nostru. Cu timpul sarurile se acumuleaza si e nevoie sa-i curatam. Cum se face asta? Este foarte simplu.
    Luati un manunchi de patrunjel si spalati-l bine. Apoi taiati in bucati mici, puneti-l intr-un vas, turnati apa curata peste el si fierbeti timp de 10 minute. Apoi lasati sa se raceasca, strecurati si puneti intr-o sticla curata pe care o veti pastra in frigider. Beti un pahar pe zi si veti observa ca toata sarea si otrava acumulata in rinichi se elimina prin urina. De asemenea veti observa diferenta pe care nu ati mai simtit-o pana acum. Patrunjelul este cunoscut ca cel mai bun tratament pentru rinichi si este natural!



    Curatarea articulatiilor


    Curatarea articulatiilor ajuta la eliminarea sarurilor si a depunerilor din articulatii (frecvente in spondiloze, artroze, poliartroze, etc). Curatarea articulatiilor se face obligatoriu dupa curatarea intestinelor.
    5 grame frunze de dafin se pun in 300 ml apa si se fierb 5 min, apoi se pun pentru 3-4 ore intr-un termos. Acest continut va fi baut cu ingitituri mici pe parcursul a 12 ore. Procedura se repeta timp de 3 zile consecutiv, iar peste o saptamana se poate repeta. In primul an procedura se va repeta de 4 ori pe trimestru, apoi o data pe an.
    Curatarea limfei

    Pentru curatarea limfei, se folosesc:
    900 ml suc de grepfrut:
    200 ml suc de portocale;
    200 ml suc de lamaie;
    2 litri apa decongelata.

    Dimineata, se pregatesc 100 ml apa decongelata care se amaesteca cu o lingura de sare si se beau pe somacul gol. Imediat se face o baie sau un dus fierbinte.Dupa baie, din 30 in 30 min, se beau cate 100 ml din sucurile amestecate cu apa decongelata. Procedura se repeta 3 zile la rand. Apa decongelata se obtine astfel : se pun la congelator 2l de apa la inghetat, apoi se dezgheata si se consuma.
    Curatarea vaselor (artere, vene)

    Pentru curatarea vaselor, sunt necesare urmatoarele: un pahar de seminte de marar, 2 linguri valeriana (radacina maruntita) si 2 pahare de miere naturala. Toate acestea se amesteca, se pun intr-un termos si peste ele se toarna pana la 2 litri de apa clocotita, se pastreaza 24 ore in termos, apoi se strecoara si se ia o lingura din 30 in 30 minute.


    Curatarea sangelui

    In fiecare zi se va face un amestec din : 2 lingurite de otet de mere amestecate intr-un pahar cu apa. Procedeul nu poate fi aplicat bolnavilor cu gastrita hiperacida si celor ulcerosi.
    De un real folos pentru curatarea sangelui si revitalizarea intregului organism , se dovedeste a fi, inlocuirea unei mase pe zi cu un regim de cruditati (salate de legume si fructe proaspete) sau aplicarea acestui regim alimentar o zi pe saptamana.
    Vascul este foarte recomandat in tulburarile cardiace, hemostazice, redreseaza tensiunea arteriala.Vascul se pregateste doar ca extract rece: 1-2 lingurite de vasc maruntit se pun in 250 ml apa rece si se lasa pana a doua zi, cand preparatul se incalzeste usor, se strecoara si se bea in 2-3 reprize cu inghitituri mici.
    Leurda este una dintre cele mai depurative plante, curata sangele, combate arteroscleroza.
    Tinctura de nuci verzi curata sangele si il subtiaza.
    Papadia fluidifica sangele si are rol depurativ.
    Rostopasca are rol hematopoetic si depurativ.

    miercuri, 25 aprilie 2012

    CURATAREA ARTICULATIILOR

    PDFPrintE-mail
    CURĂŢAREA ARTICULAŢIILOR DE REZIDUURI ŞI SĂRURI
    Pentru a scăpa de reziduurile acumulate în ţesuturile conjunctive, se recomandă să se acţioneze asupra lor cu acizi. În acest scop este necesar să consumăm, împreună cu hrana, asemenea acizi graşi (ascorbic, palmitic, nicotinic, stearic, citric, lactic etc.), care, pe de o parte, ar fi inofensivi pentru organism, iar pe de altă parte, ar dizolva reziduurile, transformându-le în săruri. Asemenea acizi se formează ca urmare a fermentaţiei oxidative a celulelor de provenienţă animală. Pentru aceasta este necesar să consumăm castraveţi, roşii, varză, sfeclă, morcovi, ceapă, usturoi, mere murate, bere, multe tipuri de vinuri inclusiv lichiorurile de fructe, vinul de Cahors, cabernet, produse fermentate, produse acido-lactice (brânză de vacă, caşcaval, brânză de oi, chefir, produse acidofile, cumâs etc.), de asemenea, oţeturi de fructe. Fiecare organ uman este adaptat pentru utilizarea anumitor acizi. De aceea este necesar să variem cât mai mult utilizarea lor. Oţeturile de fructe este bine să fie consumate împreună cu laptele acru. Putem adăuga o linguriţă ( uneori, o lingură) de oţet de fructe şi una de miere la un pahar de lapte acru. Oţetul se consumă o dată pe zi, în timpul mesei. Este necesar să adăugăm oţet şi în ceai, şi în cafea, şi în supe.
    Pentru perioada transformării reziduurilor în săruri este bine să renunţăm la uleiul vegetal, care are un efect colagog puternic şi le încetineşte mult transformarea. Alimentaţia în această perioadă se recomandă să fie compusă în special din produse de carne şi peşte, pentru amplificarea acidităţii mediului intern.
    Este necesar să provocăm înăcrirea generală a organismului şi să consumăm alimente care pornesc mecanismul de fermentare: varză, castraveţi muraţi etc. Concomitent, este necesar să diversificăm cât mai mult produsele cu drojdie. După consumul produselor dulci: ceai, compot etc., se recomandă să puneţi pe limbă câteva cristale de sare de bucătărie. Acest lucru provoacă reacţia stomacului şi îl obligă să producă fermenţi acizi-pepsine, care contribuie la amplificarea transformării reziduurilor în săruri, de asemenea, nimiceşte celulele bolnave ale organismului.
    Astfel, reziduurile nu pot fi transformate imediat în săruri, chiar şi în cazul oxidării sistematice. Acizii şi bazele pătrund foarte greu acolo unde este nevoie de ele. De aceea pe parcursul efectuării procedurii, este necesar să munciţi fizic, să vă masaţi corpul. Ca urmare, reziduurile din organism se transformă în săruri minerale, alcaline, acide, solubile şi insolubile. Observaţiile au demonstrat că, de regulă, sărurile alcaline, minerale şi de tipul uraţilor, precum şi fosfaţii, oxalaţii sunt substanţe insolubile.
    Există un principiu: cui pe cui se scoate. De exemplu, în gaz lampant se dizolvă toate produsele petroliere-vaselină, motorină, parafină etc. În spirturi se dizolvă toate spirturile-glicerina, sorbita, xilitul etc. Acest principiu poate fi utilizat şi pentru dizolvarea sărurilor alcaline în organism, adică vom consuma fierturi de unele plante şi sucuri care conţin baze inofensive pentru vitalitatea organismului.
    METODE DE CURĂŢARE A ARTICULAŢIILOR
    Pentru curăţarea articulaţiilor s-a dovedit a fi eficientă curăţarea cu ajutorul frunzelor de dafin.
    Puneţi 5 g de frunze de dafin în 300 ml de apă şi fierbeţi-le timp de 5 minute. Apoi lăsaţi fiertura să se macereze în termos. Infuzia o scurgeţi şi o beţi cu înghiţituri mici, cu întreruperi, pe parcursul a 12 ore (este contraindicată administrarea întregii cantităţi într-o singură priză-puteţi provoca o hemoragie). Repetaţi procedura timp de 3 zile. Peste o săptămână, puteţi repeta cura de curăţare. Ţineţi o dietă de legume şi fructe.
    Nu vă speriaţi dacă veţi avea eliminări de urină de culoare roz, eventual la fiecare jumătate de oră. Aceasta are loc din cauză că sărurile încep să se dizolve atât de intensiv, încât irită vezica urinară.
    Vă puteţi convinge de faptul că sărurile se dizolvă foarte activ peste o săptămână, două. Dacă articulaţiile dumneavoastră nu sunt prea flexilbile, vă dor în permanenţă sau când se schimbă timpul, veţi observa că durerile vor dispărea, iar articulaţiile vor deveni mai flexibile.
    Ceaiul din rădăcini de floarea-soarelui dizolvă multe săruri. Adunaţi toamna părţile groase ale rădăcinilor, tăiaţi ramificaţiile subţiri păroase, spălaţi-le minuţios şi uscaţi-le. Apoi mărunţiţi rădăcinile subţiri în bucăţele de dimensiunile unui bob de fasole şi fierbeţi-le într-un ceainic emailat (1 pahar de rădăcini la 3l de apă) timp de aproximativ 1-2 minute. Este necesar să consumaţi ceaiul în 2-3 zile. Apoi aceleaşi rădăcini le fierbeţi din nou în acelaşi volum de apă, însă deja timp de 5 minute, şi, de asemenea, consumaţi fiertură în 2-3 zile. După ce aţi terminat de băut ceaiul din prima porţie, pregătiţi următoarea etc. Acest ceai se consumă în doze mari la jumătate de oră după masă. Sărurile încep să se elimine numai peste 2-3 săptămâni, urina va fi de culoare ruginie. Administraţi ceaiul până când urina dumneavoastră va deveni transparentă ca apa.
    În timpul acestei curăţări, este interzis consumul produselor picante, acide şi sărate. Este necesar ca alimentaţia să fie preponderent de origine vegetală.
    Dizolvă bine sărurile ceaiul din răculet, coada calului, coji de pepene verde, cozi de bostan.
    Foarte bine dizolvă sărurile sucurile de rădăcini de pătrunjel, hrean, frunze de podbal, cicoare, ridiche, topinambur (nap). Doza recomandată este până la 100 g de suc la 30 de minute după masă.
    Cel mai convenabil pentru noi este sucul de ridiche neagră. El dizolvă foarte bine mineralele în canalele biliare, vezicula biliară, bazinetul renal, vezica urinară, în vasele sangvine.
    Pentru aceasta spălaţi 10 kg de bulbi de ridiche neagră şi, fără să-i curăţaţi de coajă, stoarceţi sucul, aproximativ 3 kg. Păstraţi sucul în frigider, iar tescovina amestecaţi-o cu miere în proporţie de 300 g de miere (500 g zahăr) la 1 kg de tescovină, adăugând zer. Totul se păstrează la cald, într-un borcan sub teasc, pentru a evita mucegaiul. Administraţi câte o linguriţă de suc la o oră după masă. Dacă nu veţi avea senzaţii de durere în regiunea ficatului, puteţi majora treptat doza de la o linguriţă până la două şi în sfârşit, până la 100 g.
    Sucul de ridiche neagră este un produs cu un puternic efect colagog. Dacă în canalele biliare sunt multe săruri, trecerea bilei este dificilă, din cauza aceasta apar senzaţii de durere. Puneţi termoforul pe regiunea ficatului, faceţi băi fierbinţi. Dacă durerile sunt suportabile, este necesar să continuaţi procedura, până când veţi termina sucul. De regulă, durerile se fac simţite numai la începutul procedurii; pe parcurs totul se normalizează. Sărurile se elimină neobservat, însă efectul curăţării este imens. Se recomandă să efectuaţi procedurile de 1-2 ori pe an, respectând pentru această perioadă dieta fără sare, evitând produsele picante şi acide. Când veţi termina de băut sucul, începeţi să consumaţi tescovina, care până atunci se va înăcri: în timpul mesei, câte 1-3 linguri, până când o veţi termina şi pe ea. Această procedură fortifică în mod deosebit ţesutul pulmonar şi sistemul cardio-vascular.

    TINCTURI ,ESENTE ,UNGUENTE - cum se fac


    RETETE NATURISTE - TINCTURI, ESENTE, UNGUENTE ...

    Cum folosim in terapia naturista plantele, legumele, fructele si tot ce ne ofera natura pentru a ne pastra sanatatea, a ne infrumuseta sau pentru a ne trata de bolile care suferim.


    Esente si tincturi

    Esenta sau tinctura se obţine prin introducerea unor părţi ale plantelor tocate cat mai marunt (radacini, tulpini, flori, frunze ), proaspăt culese în alcool rafinat de 38-40 de grade. De obicei se folosesc frunzele, florile, sau fructele respectivelor plante.

    Sticla în care au fost introduse plantele şi alcoolul se păstrează circa două săptămâni la loc luminos şi călduros, după care tinctura poate fi folosită în doze mici, zilnice de 4-15 picături, luate fie pe zahăr, fie picurate în ceai sau in unele retete se amesteca cu glicerina, seu sau ulei de masline.



    Vinul medicinal

    Se obtine lăsând 40-50 de grame de plante maruntite intr-un litru de vin alb, timp de 8-10 zile, dupa care se filtrează si daca se doreste se poate si indulci. O reteta de vin medicinal deosebit de bun pentru tratarea bolnavilor cardiaci este acela pe baza de patrunjel.
    Se ia un litru de vin alb, două linguri de oţet de vin, sau de mere, se incalzeste putin si se adaugă 10-12 tulpini de patrunjel. Se lasa pe foc timp de zece minute, până ce începe să facă spuma, fara insa a ajunge sa dea in clocot. Se strecoara, după care se adaugă 300 g de miere de albine.

    Se pastreaza in sticlute mici inchise la culoare si se va lua, ca tratament doua, trei linguri pe zi.




    Siropurile medicinale

    Sunt soluţii apoase de extract de plantă îndulcit. Se face o infuzie, un decoct, sau un macerat de planta, din care facem siropul. In această solutie apoasa dizolvam zaharul, aproximativ 600 g la 350 ml.

    O alta metoda de preparare: doi pumni plini de plante spalate se trec prin masina de tocat sau se toaca bine cu un cutit. Se adauga acestui terci de plante putina apa ca sa nu se intareasca, 300 grame de zahar nerafinat si 250 grame de miere. Se lasa totul sa fiarba la foc mic, cu amestecare continua, pina cind se formeaza un lichid viscos, care se toarna fierbinte in borcane si se pastreaza la frigider.

    Dizolvarea zahărului si a mierii se poate face si la rece, in acest caz timpul fiind mai lung ( depinde de reteta si plantele folosite ). Siropul facut pe foc trebuie strecurat cat este fierbinte, după care se toarna in sticlute de capacitate mica, iar la nevoie se ia cate o lingurita de sirop.




    Unguente sau alifii

    In retetele din batrani unguentul se face din untură curata de porc, aproximativ 200-250 de grame, care se pune la incins pe foc intr-un vas, iar deasupra se presară unu, doi pumni de plantă, flori, frunze, sau tulpini, tăiate mărunt ( daca folositi o reteta in care cantitatea de planta este la gramaj, se respecta indicatiile ).
    Când untura începe să facă spumă, se ia vasul de pe foc, se acoperă şi se lasă să stea până a doua zi, când amestecul se încălzeşte puţin, doar până ce devine fluid. Se strecoară apoi printr-o pânză curată, având grijă să se stoarcă foarte bine resturile de plante.

    Preparatul astfel obţinut se păstrează în borcanele inchise la culoare si bine închise. Unguentul se foloseste extern si are o largă întrebuinţare în tratamentul mai multor boli sau pentru infrumusetarea corpului.

    In alte retete se foloseste untul vegetal (unt de nuca, shea, cacao, avocado etc), atat pentru calitatile nutritive cat si pentru intarirea produsului. Eu folosesc Ghee ( unt clarefiat ), un produs traditional indian care este nemaipomenit in tratarea multor boli. Pentru a iesi un unguient mai inchegat dar si pentru calitatile sale terapeutice, se adauga ceara curata de albine. Ceara fiind si un bun conservant.

    Daca doresti sa prepari supozitoare atunci adaugi mai multa ceara de albine, iar compozitia rezultata se toarna in forme mici speciale. Daca nu gasesti forme speciale pentru supozitoare, atunci toarna compozitia in tavite cu forme pentru gheata. Se baga la congelator pentru o ora sau doua pana se intaresc apoi se taie in bucati care se modeleaza cu mana. Se ia fiecare supozitor si se ambaleaza in folie transparenta de bucatarie si se pastreaza in cutiute de carton la frigider. Supozitorul facut acasa nu trebuie sa depaseasca marimea celui pe care il gasiti in farmacii.

    In retete se mai pot folosi ingrediente suplimentare: miere de albine, propolis, argila, vitamina E si A, uleiuri esentiale.




    Uleiurile medicinale

    Se prepară exact la fel ca şi esenţele, doar că alcoolul este înlocuit cu ulei. Uleiul folosit trebuie sa fie de calitate superioara, nerafinat din seminte (in, canepa, floarea soarelui, struguri), nuci si alune (migdale dulci, macademia, palmier), etc.
    Cel mai utilizat ulei pentru infuzia plantelor medicinale este uleiul de masline “extra virgin” care este de cea mai buna calitate. Uleiurile mai putin grase cum ar fi cele de migdale, seminte de struguri, seminte de piersica sunt folosite pentru uleiurile infuzate folosite in cosmetica si sunt minunate pentru masaj, creme, lotiuni.

    Florile, sau frunzele plantei din care dorim sa ne preparăm un ulei medicinal se spala de praf se usuca cu un servet ( se lasa sa se usuce de surplusul de apa intr-un loc intunecos, ferit de soare ) apoi, se toaca mărunt. Se introduc într-o sticlă inchisa la culoare, se toarnă deasupra ulei cât să la acopere, dupa care se lasa la macerat timp de doua, trei saptamani la loc luminos si calduros.

    Dupa doua saptamani, strecoara uleiul printr-o panza, stoarce bine planta si pastreza intr-o sticla inchisa la culoare, intr-un loc racoros si intunecat. Uleiul astfel obtinut se intrebuinteaza in aplicatii interne si externe

    DAFINUL


    DAFIN SAU LAUR ( Laurus Nobilis )

    Este un arbust sau arbore de climat subtropical, originar din bazinul mediteraneean, unde este intalnit atat in stare spontana cat si cultivat. A fost una din plantele cele mai iubite in Grecia Antica pentru mireasma intensa si delicata a frunzelor sale. Grecii credeau ca frunzele dafinului amplifica puterile psihice. Frunzele de dafin, consumate în cantităţi mari, induc stări de transă şi tulburări mentale.

    Carol cel Mare recomanda ca frunzele de laur să fie folosite drept medicamente şi condimente. Mulţi specialişti în ierburi din Evul Mediu atribuiau dafinului proprietăţi energizante pentru stomac şi rinichi. Mai mult decât atât, frunza de dafin era considerată un medicament contra ciumei.

    Se făceau talismane cu frunze care aveau puterea să îndepărteze toate relele. Se utiliza mult la ritualurile religioase în special la romani.

    Cu frunze verzi mai tot timpul anului, creste destul de lent si ajunge pana la maxim 9 m inaltime.
    Frunzele Dafinului sunt oval-eliptice, cu margine dreapta sau usor ondulata, au durata mare de viata (2-3 ani) si contin uleiuri eterice cu proprietati terapeutice si aromatizante.
    Florile sale sunt mici, de culoare galbena, infloresc primavara, cresc sub forma de umbrela si produc un fruct de forma unei masline de culoare mov inchis, cu o singura samanta. Au un continut mare de uleiuri eterice si substante grase.

    Frunzele si fructele contin ulei volatil – bogat in oxizi (cineol) si fenol metil eteri (estragol, eugenol), mucilagii, pectine, tanin, rezine, o substanta amara (lactona) sesquiterpenica de tip gremacranolodic (costunolida). Din frunze se extrage untul de dafin (oleum lauri), intrebuintat la prepararea unor unguente. In fitoterapie se folosesc mai ales frunzele. Are proprietati carminative, diaforetice, expectorante, antispasmodice (in colici), detoxifiante, anorexie, atonii stomacale.

    Untul de dafin, extras din fructele arbustului, intră în componența multor unguente, în special cele utilizate pentru calmarea diferitelor manifestări ale durerii. Proprietățile terapeutice ale ceaiului de dafin sunt cunoscute mai ales în tratarea reumatismului cronic, afecțiunilor nervoase și afecțiunilor orale.



    PROPRIETATI

    Foile de dafin sînt indicate în formele incipiente de bronşită, laringită, gripă şi astm. Scoarta si foile se prepara sub formă de loţiuni, pentru vindecarea arsurilor, rănilor şi tăieturilor. Dafinul are capacitatea de a apăra organismul şi de a acţiona împotriva oricărui pericol extern. Indienii fumează coaja dafinului pentru a obţine o stare de calm. Prafurile din scoarţă, frunze şi fruct se inhaleaza pentru a curăţa plămînii şi sinusurile.
    Cu foile şi boabele de dafin se prepara o alifie, pentru rănile care nu se vindecau cu alte leacuri. Frunzele, bine pisate şi muiate în rachiu, se luau contra frigurilor. Amestecate cu balegă de oaie, se puneau în legături contra durerilor la picioare. Pentru ca indepărtează insectele dăunătoare, se cultiva în mijlocul grădinii.

    Folosit intern - pentru boli gastrointestinale, colita de fermentatie, antiseptic intestinal, bronsita cronica, anorexie, atonii stomacale, infectii intestinale, otraviri, mahmureala, laringita, spasme – sub forma de infuzie, decoct.

    Folosit extern - frunzele si boabele vindeca sau amelioreaza ranile, nevralgiile dentare, infectii ale gurii, reumatismul. Se foloseste sub forma de cataplasme calde, infuzie, alifie, unguent.


    DAFINUL FOLOSIT IN UZ INTERN

    Gripa, bronsita - Se pun coaja de la o portocala si 4 frunze de dafin intr-un litru de apa. Se lasa la macerat 4 ore, dupa care se filtreaza totul si se bea pe stomacul gol in mai multe reprize (in loc de apa). Acest preparat scade febra, elimina durerile de cap si ne ajuta sa ne refacem rapid. Se poate asocia cu puţin praf de Scorţişoară.

    Raguseala, pierderea vocii, infectii ale gingiei - Se pun 10 frunze de dafin in 250 ml apa clocotita. Se lasa sa infuzeze timp de 15 minute, dupa care se fac gargara si clatiri ale gurii cu acest preparat. Tratamentul este mai eficient daca este repetat de trei ori pe zi.
    Se mai poate înghiti câte 1 linguriţă ulei de dafin după fiecare masă, sau se bea ceai călduţ cu înghiţituri mici de mai multe ori pe zi, în cantitate mică. Extern se poate aplica ulei cald.

    Laringită - se înghite câte 1 linguriţă de ulei după fiecare masă, sau se bea ceai călduţ cu înghiţituri mici de mai multe ori pe zi, în cantitate mică. Extern se poate aplica ulei cald.


    Răceli - ceai cald din frunze în care se va pune suc de lămâie stors proaspăt şi eventual îndulcit cu miere polifloră după gust dacă nu aveţi contra indicaţii.

    Spasme -le calmează un ceai slab, sau extern aplicat compresă cu ceai cald, sau chiar intern se va lua ulei câte 1 linguriţă de ulei la nevoie.

    Betie, intoxicatii, otravire - 20-30 de frunze de dafin oparite cu o cana de apa si lasate la infuzat 20 de minute sunt un vomitiv si antitoxic redutabil. Se bea dintr-o data intreaga cantitate preparata, efectul de eliminare fiind foarte prompt.

    Digestie grea (atonie digestiva) - Se pun in mancaruri 1-2 frunze de dafin. Se face tratament vreme de o luna cu cate trei frunze de dafin pe zi, mestecate pe stomacul gol, cate una dimineata, la pranz si seara. Efectul de intarire a digestiei este remarcabil.

    Sau o alta reteta care ajuta si in durerea stomacala: 2 frunze se fierb pentru 5 minute cu 5-6 cuişoare. Se pot consuma 2-3 căni pe zi.

    Anorexie - se face o infuzie mai slabă şi se consumă cu 15 minute înaintea meselor pentru stimularea poftei de mâncare, utilizat chiar şi pentru copii.

    Boli nervoase - calmant, decoct care se ia la nevoie de 2-3 frunze ajutând la calmarea nervoasă. Mai eficient este dacă se pune în acest ceai şi 1 linguriţă de Talpa gâştei.

    Fermentaţii digestive - un ceai decoct ajută să dispară această afecţiune neplăcută. Se pot consuma 3 căni pe zi, câte una după fiecare masă până la reglarea digestivă şi dispariţia fermentaţiilor. Se poate folosi de asemenea la acest ceai şi câteva cuişoare care sunt un foarte bun calmant stomacal şi intestinal.

    Gastralgii - decoct din frunze de dafin în care se va pune si 1 lingurita decuişoare, sau se poate lua intern câte 1 linguriţă de ulei de dafin în cazul durerilor.

    Normalizarea nivelului glicemiei cand nu este prea mare - pentru aceasta, se pun 10 frunze de dafin în 500 ml de apă şi se fierb la foc mic timp de 15 minute. Lichidul, împreună cu frunzele, se toarnă într-un termos, unde se lasă 2 ore, după care se împarte în 3 porţii egale, care ajung pentru 3 zile. O porţie se consumă de-a lungul a 12 ore, altfel se poate provoca hemoragie internă. După o săptămînă de pauză, se beau celelalte 2 porţii, pe parcursul a 2 zile. În zilele de tratament se respectă dieta vegetariană.
    Tratamentul se poate face doar o singura data pe an.

    Gută - extern ulei de dafin care este un bun calmant şi intern se poate lua în cură de 30 de zile câte 2 linguriţe de ulei. Una dimineaţa şi una seara, ajutând la eliminarea din organism a acidului uric.

    Infecţiile gurii - se ţine ulei de dafin în bură şi se clăteşte bine gura cu acest ulei după fiecare masă, până la trecerea afecţiunii. După aceasta uleiul se aruncă, nu se înghite.

    Infecţii intestinale - se consumă după fiecare masă câte 1 linguriţă de ulei de dafin ajutând la distrugerea germenilor patogeni şi la calmarea durerilor.

    Intoxicaţii - 20-30 frunze se pun la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute apoi se strecoară. Infuzia aceasta are efect antivomitiv imediat. Pentru aceasta este nevoie ca persoana care are nevoie de acest preparat să bea toată această cantitate de odată.

    Otrăviri - se bea ulei de dafin câte 1 linguriţă de 3 ori pe zi şi suplimentar se ia cărbune medicinal. În funcţie de natura otrăvii se va folosi şi un antidot specific. - 20-30 frunze se pun la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute apoi se strecoară. Infuzia aceasta are efect antivomitiv imediat. Pentru aceasta este nevoie ca persoana care are nevoie de acest preparat să bea toată această cantitate de odată.


    DAFINUL FOLOSIT IN UZ EXTERN

    Reumatism, luxatii, vanatai - se foloseste uleiul de dafin.

    Varice - se fierb doi litri de apa si se ia oala de pe foc.se adauga o mana de musetel,o mana de menta si o mana de foi de dafin. Cand ceaiul e putin caldut se pune un farf de lingura de bicarbonat de sodiu si se spala zonele afectate cu varice

    Dereglarea circulatiei sanguine - provoaca amortirea degetelor de la picioare si crampe musculare. Se prepara un unguent dintr-un pahar de ulei nerafinat si 2/3 de pahar de foi de dafin tocate marunt, care se lasa la intuneric timp de 6 zile. Dupa o baie calda la picioare, se frectioneza zonele afectate cu acest unguent.

    Rani care nu se mai inchid - ajuta tratamentul cu frunze de dafin pisate şi fierte in ulei . Se unge rana de mai multe ori pe zi.

    Nevralgii - se aplică la locul durerii o compresă îmbibată cu ulei cald de dafin sau se face o compresă cu decoct mai concentrat de dafin. Se poate pune şi câteva cuişoare care conţin anestezină.

    Paralizii - se fac frecţii alifie sau cu ulei cald. Se poate amesteca uleiul de dafin cu ulei de cimbru, caz în care este mult mai eficient.

    Calmarea diferitelor dureri - se poate folosi uleiul preparat din 100 g de frunze de dafin maruntite si adaugate intr-o sticla, umezite cu alcool. Dupa o zi, peste frunze se pune un litru de ulei, iar dupa 4-6 saptamani se strecoara.

    Dureri reumatice - se pune la macerat 30g frunze dafin intr-un litru de ulei de masline. Pastrezi recipientul la soare 10 zile, apoi filtrezi uleiul.
    Cu uleiul obtinut iti ungi de mai multe ori pe zi locurile dureroase.

    Reumatism cronic- se foloseşte sub formă de ceai sau alifii, aplicate extern.

    Artroza, spondiloza - se face o crema pentru masat locurile dureroase. Se pun la macerat frunze macinate de dafin in apa rece 24 de ore. Se strecoara si se adauga o cantitate dubla de osanza de porc. Se pun la fiert în „bainmarie“ 4 ore. Se strecoara prin tifon si se pastreaza la rece.

    Transpiraţia excesivă la palme şi picioare- se fierbe timp de 15 minute un pumn de frunze de dafin la 1 litru de apă. Lăsaţi să se răcească şi când preparatul este călduţ, înmuiaţi-vă tălpile sau palmele pentru câteva minute. Tratamentul se repetă o dată pe zi în special vara.

    Alungarea insectelor - se ard pe jaratec sau pe foc frunzele de dafin.

    Moduri de preparare a frunzelor si fructelor

    Ulei de dafin - 100g foi de dafin se macină cu râşniţa de cafea şi se pun într-un litru de ulei de măsline. Se umple sticla foarte bine până la dop pentru a evita râncezirea. Se lasă apoi timp de 6 săptămâni la soare. Se agită sticla zilnic de 2-3 ori cu putere. Se poate strecura după 6 săptămâni şi se păstrează în sticle pline până la dop la rece. Se poate folosi la: gută(dureri), nevralgii, răceli, reumatism.

    Atentie! - Uleiul de dafin se poate folosi numai după ce s-a facut un test de alergie cu el. Pentru test se unge pe mana unde pielea este mai sensibila. Dacă apare o pată roşie atunci nu este recomandat sa folosesti acest ulei.

    Unguient din fructe, frunze - 3-4 linguri frunze sau fructe maruntite se lasă 24 ore în 200 g untură proaspătă de porc nesărată. Se încălzeşte apoi pentru a se topi şi se strecoară. Cu aceast unguient se poate unge extern în cazul paraliziei sau al durerilor reumatismale.

    Bere din foi de dafin - reteta pentru 10 litri

    Ingrediente:
    - 100g frunze uscate de dafin sau scoarta de dafin pisate (scoarta se gaseste la magazinele de naturiste)
    - 50g hamei
    - 1kg zahar brun
    - un sfert de cub drojdie de bere.

    Se pune la fiert apa in care s-a adaugat dafinul (scoarta sau frunzele uscate). Cand incepe sa fiarba apa se da la foc potrivit pentru a fierbe constant o ora. Se adauga hameiul.
    Dupa o ora se opreste focul si se lasa la racit. Se adauga zaharul brun si se mesteca pana la dizolvarea acestuia. Zaharul brun va da culoare berii, dar si un gust de caramel, alaturi de aroma de dafin si taria hameiului. Cand zaharul s-a dizolvat si mustul de bere are temperatura cam de 20 grade C (bautura este calaie) se strecoara lichidul. Apoi, se adauga drojdia de bere. Se amesteca bine si se pune in sticle (de preferinta de plastic de 2 litri)

    Sticlele, inchise bine se lasa la racoare sa fermenteze o zi-doua. Cand observati ca sticlele sunt tari din cauza presiunii din interior, puteti sa puneti pe rand cate o sticla la rece pentru consum.

    Atentie! Cand desfaceti berea, daca a fermentat prea mult puteti avea experienta unui spumant foarte agitat. De aceea este recomandat ca deschiderea dopului sa se faca treptat, lasand sa iasa cate putin dioxidul de carbon.


    Efecte adverse ale dafinului - frunzele se folosesc in cantitate mica atat cat este indicat in reteta, deoarece utilizate in cantitati incorecte pot da senzatie de voma. Exista persoane care nu suporta ( tot din cauza efectului sau vomitiv ) nici cantitati mici de dafin, in cazul lor mancarea va fi pregatita fara dafin